unhappy..

Scriu.Scriu.Transcriu.Conteaza?Toate astea conteaza?Mai deloc!Sunt nimicuri dintr’un nimic.Viata e un nimic compus din nimicuri.Nu e o gandire de EMO KID ci una de om normal si realist.Nu sunt intotdeauna un om normalsi realist,de cele mai multe ori visez.Visez la o viata mai buna.Visez la CEVA si incerc sa uit de NIMIC.
Nu gasesc rostul vietii.De ce?Oricum,te nasti,razi,plangi si mori.Care e scopul?Sa mori?Da.
Eu ma retrag usor,in liniste,fara zgomot.Pe z I ce trece sunt tot mai stinsa.Pe zi ce trece razele de soare sunt tot mai intunecate,negrul e tot mai stralucitor si domina,iar dimineatza e tot mai departe.Pamantul se apropie de mine si eu de el.Pe z ice trece am spus?Poate pe ore,pe minute,secunde.Acum sunt hotarata.Sau nu?Ce fac?Ma retrag in paradis sau in infern?Ma doare sau imi place?
Nu stiu decat ca o teama mi se infatiseaza inaintea ochilor,o nesiguranta.Nu ma simt deloc stabila pe ceea ce fac dar presimt ca e prea tarziu.Deja au izvorat siruri de sange care curg usor dar tot mai repede .Ma prind de un pai,dar se rupe.M-am prins de viata,dar m-a scuipat in fatza.A meritat oare?